©Tired of this shit.

  Oficial m-am saturat. :)) Stari de nervi in fiecare zi, certuri, nemultumiri, indiferenta, si lista poate continua, dar nu am cheful necesar sa o continui. :))
  De cand a inceput saptamana asta o tin intr-o continua agitatie interioara si exterioara. Imi pun intrebari care n-au nicio logica si ma cert cu persoane care totusi n-au facut nimic, dar eu ma enervez pe ele. Se poate spune ca fiecare gest sau fiecare vorba care-mi suna mie a tampenie, ma scoate din sarite. :))
  Ok, sunt un vulcan activ gata sa erupa. Nu e ca si cum nu te mai poti intelege cu mine, ca poti, doar daca vreau si eu. Nu vreau sa aflu de ce ma comport asa. Poate e scoala, poate e stresu, poate sunt ai mei, poate sunt prietenii, poate iubirea, poate gandul ca vine vacanta. Nu stiu. Poate sunt toate cele de mai sus. Si totusi, nu ma simt trista. Ma simt nervoasa. Nervi intinsi la maxim! :))
  Sunt curioasa totusi, cand nu o sa mai fiu asa. Probabil ca dupa ce se va termina saptamana, sau va dura mai mult. Nu stiu. Zilele astea am aflat tot felul de lucruri care m-au lasat fara cuvinte, dar m-am comportat cu indiferenta fata de ele. Incerc sa nu ma mai gandesc la ce mi se intampla. Poate ca daca nu ma mai gandesc, nu se mai intampla. :)) Nu... gresesc aici. Doar ca... I`m getting tired of this shit. E ok ca nu ma intreaba nimeni ce am. Nici nu-mi doresc sa ma intrebe cineva. Probabil ca m-as enerva. :))
  Problema se poate spune ca e la mine, dar seamana mai mult cu una de geometrie decat cu una personala. Imi aminteste de toate teoremele alea si cum stateam in clasa a 8-a si ma uitam ca vitelul la poarta noua in cartea de mate. Oricum, nu ca as fi facut ceva la mate. De obicei ma apuca rasu si inchideam cartea, punandu-ma apoi in pat si citind ceva interesant. Mda, nu sunt facuta pentru mate. Niciodata nu m-am inteles cu ea, dar nu ma asteptam sa ajung intr-un moment in care sa zic "mai bine rezolvam problemele alea nenorocite la mate, ca poate acum mi-ar fi fost usor sa aflu ce am". Poate ca nu e o analogie buna cea de mai sus, daca ar fi studiata de vreun filozof, dar asta e. Pana si Socrate mai facea greseli, eu de ce sa nu fac?
  Bun, hai sa-l lasam in masa pe Socrate, ca-i mort demult. Nu stiu de ce scriu postul asta? Poate pentru ca-m i place sa scriu. De cand am blogul mi-am propus sa nu ma plang de problemele mele in el. Blogul nu e facut ca sa te plangi, ci ca sa scrii lucruri interesante. Pe nimeni nu intereseaza cum s-a lovit X-ulescu la deget si i s-a umflat capul apoi [da, n-are nicio logica, dar nu ma contraziceti =))]. Deci cum spuneam, dragi cititori, nu ma plang.
  Sunt chiar uimita si NEplacut impresionata de starea mea de nervi continua. Mi-ar prinde bine o carte de psihologie. Poate aflu si eu ce am. :)))

©The big problem.

Ati incercat vreodata sa faceti pe plac tuturor? Nici nu va recomand sa faceti asta. :))
Haideti sa luam un exemplu simplu : o tipa sta in pat si se uita la televizor. Intra mama ei in camera si ii spune :"fa curat in camera, invata, nu mai sta degeaba". Fata se ridica din pat, se aseaza la birou, invata pentru 2 ore, apoi se apuca sa isi faca curat in camera.Termina si se aseaza din nou in pat. Peste 5 minute, tatal ei ii spune :"Du-te la magazin si cumpara X, sa vii repede." Fata se imbraca, merge cu pasi repezi spre magazin, cumpara cele necesare , iar in drum spre casa se intalneste cu vecina ei, care o roaga din suflet sa o ajute sa care 2 pungi de cumparaturi. Fata se conformeaza cererii, o ajuta sa urce pana la etajul 3, lasa cumparaturile si suna telefonul:"Alo, sunt Z-tulescu, poti sa vii urgent pana la mine? 2 minute doar. Am o problema cu prietenul si nu stiu ce sa fac. Te rog mult." Fata ii explica cum ca trebuie sa ajunga acasa, se duce repede, ii da tatalui cumparaturile, iar raspunsul este :"Puteai sa vii mai repede, dar in fine, du-te la Z-ulesc." Ea pleaca, merge la colega in suferinta, o asculta, o consoleaza, apoi ii spune ca trebuie sa plece. Peste cateva zile, timp in care ea incearca sa iasa totul cum trebuie fara sa se gandeasca la ea, ci doar la ceilalti, raspunsul vine clar si fara nicio indoiala :"PUTEAI SI MAI MULT".
Exemplul de mai sus nu este niciun apropo cum ca mie mi s-a intamplat ceva de genu`, sau ca persoanele date ca exemplu exista cu adevarat. Ceea ce vreau eu sa spun, este faptul ca oricat ai incerca sa faci pe plac cuiva, si altcuiva, si altuia, si celuilalt, pana la urma tot degeaba e. Mereu vor exista nemultumiri, reprosuri. Este adevarat ca omul, cat traieste, tinde sa ajunga la perfectiune, desi perfectiunea nu exista. Dar chiar si asa, astia suntem noi, vrem perfectiune, vrem ca totul sa fie asa cum ne place noua. Oamenii din jurul nostru trebuie sa fie EXACT cum vrem noi, daca nu, sunt defecti.:))
     Acum un an, am auzit un lucru care mi-a ramas intiparit in minte si probabil va ramane acolo toata viata mea :"Doar pentru ca sunt diferita fata de tine nu inseamna ca sunt defecta. Sunt doar altfel." Si da, dupa ce am stat sa analizez ceva timp vorbele astea, am realizat ca exact asa si este. Nu toti suntem la fel si nu inseamna ca suntem defecti. Suntem cu totii diferiti si asta e frumusetea. :)