© În braţele elementelor.

Mi-am aruncat privirea în balta de Foc a inimii mele...

Tu, element caracteristic mie, mă faci să tremur când m-atingi.

Aş vrea căldura-ţi să ţi-o simt mereu, dar nu în valuri de scântei.

Mă alini atunci când plâng şi îmi dai putere atunci când mă ridic.

TU! Element caracteristic mie, aruncă-ţi vălul peste mine 

Şi lasă-mă să respir focul care îmi dă putere.

Şi dacă ei mă rănesc, apără-mă tu, căci,

Te iubesc.

Mă-ntorc spre a mea rivală şi doar şoptesc:

Tu, Apă, stai departe de mine.

Nu-ţi arunca al tău val de cristal peste mine,

Ci foloseşte-l pentru a mă proteja de tine.

Îngâduie-mi să m-aplec în faţa puterii tale şi-apoi...

Dă-mi drumul căci mă stingi.

Ia-ţi a ta putere din faţa mea,

Pleacă, căci mă răneşti.

De te vei hotărî să mă aperi, atunci...

Iubeşte-mă.

Şi-acum ne întâlnim mărite Pămant.

Cu-a ta putere mă sufoci...

M-arunci, m-aduci, m-aduni de jos.

Mă învelesc cu-a ta pătura de verde.

Mă ştrangulezi cu aromele tale ameţitoare şi-apoi...

Şi-apoi eu cad.

Şi totuşi, îmi zâmbeşti uşor şi mă laşi pe jos.

Vei fi acolo când mă voi trezi.

Ştiu asta căci tu...

Mă iubeşti.

În final simt cum mă înalţ.

Da, eşti aici... Tu, Aer!

Simt cum mă ridici şi-mi deschizi o poartă către vis.

Mă laşi să alerg prin tine şi nu-mi permiţi să cad.

Simt cum vibrez în mâinile tale puternice.

Nu o să cad, căci acum îmi cresc aripi şi sunt puternice.

Nu mă vei uita. Nu mă vei abandona.

Pentru că tu...

Mă vei iubi.

©Vara e malefică.

  Primăvara e blandă, e ca o femeie tanără care îşi arată frumuseţea şi care ne surprinde cu parfumul ei ameţitor. Primăvara e momentul când te trezeşti şi prinzi energie. Primăvara e tot ce aşteptăm ca să ne rupem de frigul monstruos al iernii şi de nebulozitatea care ne apasă timp de multe luni.
  Vara...da...vara e totuşi altceva. Vara inseamnă libertate. Vara îţi oferă soare, caldură, pomi înfrunziţi, verde peste tot. Vara este cel mai nebun anotimp. Te pierzi cu totul în fanteziile şi miresmele sale ameţitoare. Vara te laşi prada gândurilor "ciudate" şi te pierzi cu totul în haosul distracţiei. Vara stai şi pierzi zilele afară până târziu în noapte. Te întorci acasă şi nu dormi pentru că ”n-are rost”. ”Vara e mult prea frumoasă ca să fie pierdută.” Vara visezi şi vrei să ţi se îndeplinească toate dorinţele. Vara eşti vesel şi te arunci în braţele adrenalinei. Te oglindeşti în marea cerului şi apoi te înveleşti cu fantezii. Eşti nebun dupa plimbări, nebun după cuceriri, nebun după tine. Te regăseşti, scapi, fugi, ţipi, plângi. Vara eşti liber! Vara eşti TU!
  Dar totuşi, fiecare vară se termină. Prea repede, faţă de iarna posomorâtă şi malefică. Daca aş putea să le pun pe amândouă în antiteză ar ieşi ceva de necrezut: vara, libertină, fantezistă, distrată şi iarna posomorâtă, tristă, posesivă. Nu putem avea vara pentru totdeauna, deşi ne dorim asta.
  Vara este insă malefică. Iţi oferă atât de multe încât te înnebuneşte complet. Te priveşte cum te arunci în toate şi cum te laşi pradă tentaţiilor. Apoi râde mulţumită că te-a înnebunit. Vara te determină să uiţi cine ai fost, sau cine eşti. Iarna îţi reaminteşte că realitatea e alta decât cea privită prin ochelarii verii. Vara nu e chiar ceea ce pare... e periculoasă.
  Chiar şi aşa, o dorim din ce în ce mai mult. Venirea acestui anotimp divin este dureroasă! Plecarea ei e dezastruoasă! Amintirile verii trecute te năpădesc cu prima frunză cazută, pentru că ştii că a plecat. Iar toamna, ei, bine, asta e o altă poveste. Nu voi amănunţi acum despre toamnă, pentru că ea e specială. Toate la timpul lor.
  Incă de prin aprilie te pierzi în gândul "Vara e aproape!". Deja uiţi că nu a venit şi că mai ai multe de făcut până ce ajunge vara aici. Optimismul tău e ieşit din comun, pentru că da, vrei vară! Şi o vrei acum!
  Când va veni, ai grijă. Mrejele ei sunt tentante. Prea tentante! ^_^ Vara e malefică.

© File din jurnal.

Bună şi vouă cei care o să citiţi postarea asta.
Citeam chiar în dimineaţa asta filele din jurnalul meu şi îmi aduceam aminte cum era demult. Am scris o mulţime de lucruri bune sau rele, amintiri frumoase sau urâte, ganduri pierdute în nişte foi albe.
Încercam să-mi dau seama de ce nimic din ceea ce-am scris acolo nu mai are nicio valoare acum. Cineva important mi-a spus ca şi-ar fi dorit sa citească jurnalul meu pentru a mai schimba ceva. Sentimentele mele de atunci sunt aşternute in nişte hârtii şi nimic din ce era demult nu mai e acum.
Nu vreau să filozofez fiindcă mai mult o să încep să aberez, dar mi-e dor de vremurile din jurnalul meu, chiar dacă nu au fost toate bune.
Vedeam când eram mai mică un desen animat cu o fată care a intrat in jurnalul propriu şi s-a întors la momentele alea. Nu mai ştiu cum se numea filmul şi nici nu vreau sa îmi amintesc. O întâmplare asemănătoare s-a petrecut şi într-un film Harry Potter.
Revenind la vorbele pe care vroiam iniţial să le spun, mi-ar placea să mai retrăiesc măcar pentru o secundă ceea ce demult vroiam să nu mai existe. Jurnalul ăla păstrează cu el lacrimi, zâmbete şi multe alte stări ale mele. Poate ar trebui să îi dau foc, sau poate nu.
Ştiţi ce-ar fi interesant? Ca un om să fie un jurnal. Să îi poţi spune orice şi să fii sigur că ce ai dezvăluit va rămâne ascuns. Dacă lucrurile ar fi fost aşa, atunci nu ar mai fi existat caiete, agende şi altele în care să iţi scrii gândurile.
O să fiu sinceră, nu ştiu nici în momentul ăsta de ce scriu un asemenea post. Nu am nicio intenţie de a atrage mii de vizitatori care să îmi citească postările şi să le comenteze. Tot ce sper eu e ca macăr o persoană din cei care işi vor pierde câteva minute din viaţă să citească asta, să simtă acelaşi lucru pe care îl simt eu acum.
Şi anume faptul că amintirile sunt mai dureroase decât par...

©O dupa-amiaza ploioasa.

               Ea sta la masa din cafeneaua goala. Doar un barbat mai in varsta isi varsa amarul de o ora in ceasca goala demult.Se uita lung in ceasca alba si din cand in cand priveste la ceas.

               Fata intoarce capul si deschide la intamplare revista pe care abia si-o cumparase de la chioscul unde vindea un batranel simpatic si amabil. Primul titlu care ii apare este "True love"..."Hmm...dragostea adevarata.." gandi ea afisand un zambet subtil.Ofta si se uita pe geamul de langa masa unde era asezata. Afara era agitatie.Masinile treceau una dupa alta,oamenii mergeau cu repeziciune,iar cainii se ascundeau pe sub masinile parcate. Ploua...era o dupa-amiaza ploioasa."Oare ce m-a facut sa ies din casa pe vremea asta? Puteam sa stau linistita acasa si sa ma uit la televizor..."

               Dintr-o data usa cafenelei se deschise.Fata tresari si observa ca barbatul care se chinuia sa bea ceasca aia amarata de cafea disparuse."Pana si el a plecat...". Nu urma mult si o umbrela rosie se inchise in usa.Apoi intra in cafenea un baiat inalt si cu un zambet pe chip...

.