A Millionaire`s First Love

"Nothing is more important than the true love of your heart."

         

                 A Millionaire`s First Love Quotes:

Eun-hwan:"- Why staring at me like that?"

Kang Jae-kyung:"-Never seen it before."      

Eun-Hwan : " - What? "

Kang Jae-kyung:"-A girl cooking. "

                   

Kang Jae-kyung:"- I haven`t even told her that I like her"     

 The Doctor:"-She can't afford to be upset or surprised. And love can kill her.  If she gets too happy or excited her heart could stop."

 Kang Jae-kyung:" No. No way. That`s bullshit!"

Eun-hwan:"- I like you so much. You made me worry to death. Right? "

Kang Jae-kyung:"- You missed one. I'd like to keep you by my side all day."

  Eun-hwan:"-I`m so happy that I think I`m going to hell."

  Father:"-What are you talking about?"

  Eun-hwan:"-I`ll end up hurting him. Knowing that, I miss him. I wanna hold his hands and be with him. What makes me happy now will hurt him later."

  Father:"-Don`t be afraid to be happy."

                                                                                       

    

 Kang Jae-kyung:"-Eun-whan! Eun-whan, stay with me. Fool. If it hurts, scream. Hold me and cry. Don't try to hide it.  It hurts me so much. I feel as if I'd die before you! "

 Eun-hwan:"-I'm scared, Jae-kyung. I'm so scared. My heart it`s broken. Because I love you enough fr my heart to burn."

  Kang Jae-kyung:" Wondering why I like you, I miss you. It`s a disease. It`s raining. The rain can`t cool down my love for you. If he stakes out a house for an hour he`s called a stalker. And I did that for two. When I`m with you at night it feels as if it were day."

 Kang Jae-kyung:"-Sorry that I couldn`t do anything for you."

 Eun-hwan:"-Fool! You`ve brought me happiness. I`m sleepy. Let me sleep for 3 minutes."

 Kang Jae-kyung:"-Eun-hwan..."

 Eun-hwan:"-Yeah..."

 Kang Jae-kyung:"-I love you."

                      Kang Jae-kyung:" Eun-hwan... it`s been over 3 minutes."

   

© Voi, morţi neputincioşi...

      Mă plimb încet printre morminte fumându-mi ultimul gând. E seară, dar nu mi-e frică. Voi, morţi neputincioşi n-aveţi ce rău a-mi face. Mă plimb, apoi mă opresc lângă un mormânt pe care scria :”Veşnic în amintirea noastră.” Încep să plâng. Mă intreb disperată ce e aia o amintire...
       Ridicaţi-vă, voi, morţi neputincioşi şi plângeţi cu mine-odată. Nu! Voi nu sunteţi în stare decât să putreziţi acolo în sicriile voastre vechi.
        Îmi şterg lacrimile cu mâneca, iar machiajul mi se întinde pe toată faţa. Nu mă opresc din mers. Opreşte-te tu, vânt nemernic ce îmi arunci firele de păr în toate părţile! Nu mă vei face să mă-ntorc.
         Privirea mi-o aşez pe acel mormânt pe care îl cunosc atât de bine. Mă apropii, întind mâna, iar lacrimile-mi curg din nou. Afurisite să fiţi! Ajung acolo. Ating uşor crucea şi mă prăbuşesc. Genunchii-mi sângerează, iar pantalonii se crapă, lăsând firişoare de sânge să iasă timide din pielea-mi rănită. Tu! Cel de-aici! Cel care dormi şi nu ştii că mă doare. Mă auzi oare? Scrâsnesc din dinţi şi plâng în tăcere. Apoi, un fior îmi îngheaţă carnea şi-ncep să jeluiesc. Minute bune m-aud decât eu şi celălalt eu care-mi răspunde din zare.
      Mă abţin din plânsu-mi jalnic şi privesc în sus. S-a făcut noapte acum. Nu, nu mi-e frică pentru că voi, morţi neputincioşi n-aveţi ce să-mi faceţi. Mi-e frică doar de mine că aş putea să vă deranjez. Simt că sunt o intrusă aici. Eu sunt vie, eu respir, eu simt durere, în schimb ce voi... voi sunteţi doar nişte cadavre.
       Ridicaţi-vă, voi, morţi neputincioşi şi plângeţi! Mă uit la un mormânt unde se află o poza cu un bărbat zâmbind. De ce te uiţi la mine ca şi cum ai înţelege? Eşti un neputincios. Oare carnea ta a putrezit de tot? Nu... nu vreau să ştiu, căci altfel, imagini sadice cu cel ce doarme acolo mi se vor implanta în creier şi voi vedea pe cerul ce mă veghează cum se va descompune acel ce mi-era drag încă de la facere-mi.
        E frig, tremur şi mă ard genunchii-mi roşii. M-ăşez pe-o piatră de lângă un mormânt necunoscut. Privesc în gol şi simt că s-au trezit. Priviri piezişe, fantasme mă înconjoară. Mă ghemuiesc pe piatra şi îmi inchid fermoarul de la geacă. Mi-e frig, dar nu mi-e frică. Aud şoapte  depărtate şi ştiu că mă priviţi. Vă deranjează că sunt aici şi n-aveţi ce să-mi faceţi. Sunteţi neputincioşi!
       Nu mă doriţi aici, dar nici eu nu vă doresc aici. Ştiţi că cineva ca mine, viu, vă duce lipsa? Ştiţi că se chinuie zi şi noapte cu ideea că nu mai sunteţi acolo? Ştiţi oare voi, câtă durere aţi adus atunci când aţi plecat?
Ridicaţi-vă, voi, morţi neputincioşi şi plângeţi!
         Să nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de mine. Staţi acolo dupa mormintele voaste şi priviţi-mă cum plec. Mă îndrept spre poarta cimitirului. E mare şi e neagră. Nenorocitul vânt din nou a început să bată. În mijlocul mormintelor stau acum şi mi-arunc o privire spre crucea lui. Lacrimile se pornesc din nou, iar eu mă lupt cu vântul. Morţii mă privesc din umbră, iar şoaptele se-aud mai tare.
          Pornesc într-un sfârşit spre poarta ce mă aşteaptă îngrijorată. Când calc afară din cimitirul nopţii vântul se potoleşte, iar eu mă opresc. Privesc spre luna plina ce mă-ntovărăşează, apoi închid ochii. Ridic braţele spre cer şi strig: Ridicaţi-vă, voi, morţi neputincioşi şi plângeţi! . Tăcerea care urmează pentru cele trei secunde aproape că mă asurzeşte, apoi totul se dezlănţuie. Aud din cimitir doar strigăte şi jale, iar vântul a înnebunit de-a dreptul. Nu deschid ochii ci doar zâmbesc şi spun : aşa voi, morţi neputincioşi, PLÂNGEŢI că mi-e dor!!!

©What is Death?

         I have few questions about Death.

1.              Are you scared of Death?
2.              True or False : With 3 days before we die our shadow dissappear.
3.               Can we feel when we are dying?
4.                What happen after we die?

         I started this discussion about Death because it is a normal phenomenon,not because I am EMO. :))

    I had recently  a death in my family so I want to talk about death. I am scared of death.Why? Because if I die I leave this life with all its advantages and disadvantages. I leave my family in sorrow,I leave my friends in sadness...

         Someone who was dear to me since I was born is not here anymore. It`s a painfull feeling.Can we feel when we are dying? [3] I don`t think so...If my grandfather [one of the most important persons in my life] was alive I would ask him about it.

           I will never understand why do we die? When you have family,friends,relatives,whatever, why do you have to leave everything back?

          

"Don't strew me with roses after I'm dead.
When Death claims the light of my brow,
No flowers of life will cheer me: instead
You may give me my roses now!"  - Thomas F. Healey

               I gave to my grandpa flowers,I held his hand but he wasn`t there anymore. I don`t know where his soul was,but his body was dead. I couldn`t make him wake up...

       

"Thus that which is the most awful of evils, death, is nothing to us, since when we exist there is no death, and when there is death we do not exist."  - Epicurus
                   When there is death we do not exist...this is true.We are NOTHING when we die!


          In the end of this post I have one more quote:
                     "Because I have loved life, I shall have no sorrow to die." - Amelia Burr

 Sorry if my english sucks. ^__^