Mi-am aruncat privirea în balta de Foc a inimii mele...
Tu, element caracteristic mie, mă faci să tremur când m-atingi.
Aş vrea căldura-ţi să ţi-o simt mereu, dar nu în valuri de scântei.
Mă alini atunci când plâng şi îmi dai putere atunci când mă ridic.
TU! Element caracteristic mie, aruncă-ţi vălul peste mine
Şi lasă-mă să respir focul care îmi dă putere.
Şi dacă ei mă rănesc, apără-mă tu, căci,
Te iubesc.
Mă-ntorc spre a mea rivală şi doar şoptesc:
Tu, Apă, stai departe de mine.
Nu-ţi arunca al tău val de cristal peste mine,
Ci foloseşte-l pentru a mă proteja de tine.
Îngâduie-mi să m-aplec în faţa puterii tale şi-apoi...
Dă-mi drumul căci mă stingi.
Ia-ţi a ta putere din faţa mea,
Pleacă, căci mă răneşti.
De te vei hotărî să mă aperi, atunci...
Iubeşte-mă.
Şi-acum ne întâlnim mărite Pămant.
Cu-a ta putere mă sufoci...
M-arunci, m-aduci, m-aduni de jos.
Mă învelesc cu-a ta pătura de verde.
Mă ştrangulezi cu aromele tale ameţitoare şi-apoi...
Şi-apoi eu cad.
Şi totuşi, îmi zâmbeşti uşor şi mă laşi pe jos.
Vei fi acolo când mă voi trezi.
Ştiu asta căci tu...
Mă iubeşti.
În final simt cum mă înalţ.
Da, eşti aici... Tu, Aer!
Simt cum mă ridici şi-mi deschizi o poartă către vis.
Mă laşi să alerg prin tine şi nu-mi permiţi să cad.
Simt cum vibrez în mâinile tale puternice.
Nu o să cad, căci acum îmi cresc aripi şi sunt puternice.
Nu mă vei uita. Nu mă vei abandona.
Pentru că tu...
Mă vei iubi.
No comments:
Post a Comment