Ii iubesc pentru ca ma asculta si ma ajuta cu ce pot ei mai bine. Ii iubesc pentru ca sunt amuzanti si imi povestesc tot felul de peripetii. Ii iubesc pentru ca pot fi cele mai serioase persoane de pe pamant atunci cand e nevoie. Ii iubesc pentru ca ma tachineaza mereu si stiu sa aiba grija sa faca asta in asa fel incat sa nu ma supar.
Ii iubeam si pe cei vechi. E drept ca nu i-am pierdut chiar pe toti, insa majoritatea au preferat prezenta altor persoane decat a mea. Nu-i nimic. Nu sunt suparata pe ei. Era o vreme cand nu stiam ce inseamna sa ai prieteni. O perioada destul de indelungata plina de singuratate si incercari disperate de a face ceva sa nu mai fie asa. Degeaba. Eram doar eu si umbrele care ma urmareau peste tot.
Acum, lucrurile s-au schimbat. Nu mai sunt fraiera de atunci si nici copilul naiv care sa cerseasca prietenie disperata in stanga si in dreapta. Acum nu mai astept nimic de la nimeni. Daca mi-esti prieten si consideri ca altcineva iti poate fi mai bun prieten decat sunt eu, sau daca pur si simplu nu mai vrei prietenia mea atunci e ok. Poti sa pleci. Poate ca voi plange, dar pana la urma ma voi descurca. Ma poti lasa singura daca asta e ceea ce vrei, dar stii, macar sa nu uiti ca demult, prietenia noastra era frumoasa.
Prietenii mei sunt aici pentru mine, la fel cum si eu sunt aici pentru ei. Hei voi, cei care cititi postul asta si-mi sunteti apropiati, sa stiti ca va iubesc. Da, va iubesc pentru toate motivele pe care le-am enumerat la inceput. Va iubesc si va multumesc ca stiti sa fiti prieteni cu adevarat.
Pentru voi, ceilalti, care v-ati batut joc de prietenie, care n-ati apreciat si care ati stiut doar sa dati cu piciorul, sper sa realizati intr-o zi ca nu tot ce e frumos e si bun. Va multumesc ca demult mi-ati fost prieteni. Acum, e treaba voastra ce faceti. Ma tem ca nu mai sunt aici pentru voi si nici nu voi mai fi. :)
No comments:
Post a Comment